FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – Frica de Băsescu

Preşedintele a făcut un obicei din a se întâlni cu pedeliştii şi a le adresa recomandări în spatele uşilor închise. Puţini mai suntem cei care atragem atenţia că nu este firesc ca şeful statului, prin Constituţie echidistant faţă de toate formaţiunile politice, să convoace şi să participe la dialoguri secrete cu reprezentanţii unui partid. Demersul lui Traian Băsescu este perfect anormal într-o democraţie. Din nefericire, la noi democraţia tremură din toate încheieturile, sub povara unui stil de conducere autoritarist. Este alarmant ce ni se întâmplă. Alarmantă este şi lipsa de reacţie a societăţii.
Băsescu îşi permite să sfideze la vedere. Nu se ascunde. Se manifestă ca liderul de facto al PD-L cu o dezinvoltură incredibilă. Îi ceartă pe miniştrii partidului, îi urechează pe parlamentari şi le dă indicaţii. Nimeni nu suflă când vorbeşte el. De ce? Simplu: “portocaliilor” le este frică de Traian Băsescu. Simpla prezenţă a preşedintelui îi paralizează. Este teama pe care le-o provoacă nu doar Băsescu-persoana, ci, mai ales, sistemul construit în jurul acestuia, un sistem cu înfăţişare deloc prietenoasă.
Arestarea primarului Solomon de la Craiova, de exemplu, coleg de partid, care a pus umărul la greu la realegerea lui Traian Băsescu, a fost un şoc pentru democrat-liberali. Fiecare pedelist a concluzionat, în mintea sau în intimitatea lui, pe bună dreptate sau nu, că Băsescu se află în spatele arestării şi că, pe cale de consecinţă, şeful lor suprem este capabil de orice. Inclusiv democrat-liberalii asociază, greşit sau nu, numele preşedintelui cu anchetele DNA în cazurile unor politicieni, edili ori oameni de afaceri.
Cvasimajoritatea pedeliştilor, ca de altfel întreaga societate românească, nu au cum să ştie dacă Traian Băsescu este sau nu “timonierul” din umbră al procurorilor anticorupţie. Contează, însă, percepţia, chiar dacă ea nu ar fi echivalentă cu realitatea. Iar percepţia generală este limpede: Băsescu se foloseşte de DNA ca să-şi pună la punct adversarii, dar şi “prietenii”. Că vorbim de o legendă sau nu, importantă este atmosfera creată.
O atmosferă irespirabilă. Românii trăiesc cu senzaţia că telefoanele le sunt ascultate, jurnaliştii de opoziţie se tem că oricând li se pot fabrica dosare, în timp ce politicienilor le este greu să şi respire, ca nu cumva respiraţia lor să fie interpretată, de pildă, ca trafic de influenţă. Cu un DNA abuziv cel puţin atunci când face circ cu mascaţi înaintea reţinerilor pentru 24 de ore (vezi şi cazul Dan Diaconescu) şi cu servicii de informaţii cărora li s-a dat mult prea multă putere, sistemul “patronat” sau măcar tolerat de Traian Băsescu a băgat frica în oameni. Este “ingredientul” cu care Băsescu îşi ţine la respect chiar şi “partenerii” politici din PD-L.
Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: