Picãtura de credinţã: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruinţã

Spaţiul cosmic de primãvarã se revarsã asupra pãmântului cu mari binecuvântãri, din mila cea neînseratã a Domnului Dumnezeu! Desigur, n-ar fi lipsit de bucurie dacã imnologii noştri ar dedica din prea plinul inimilor câte un Imn fiecãrui anotimp, dacã nu chiar fiecãrei luni din cele 12 ale anului. La 23 aprilie, obştea româneascã, cea iubitoare de Dumnezeu, prãznuieşte pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care a umplut veacurile cu facerile sale de minuni, precum ştim fiecare dintre noi. Dacã s-ar face o statisticã pentru a se vedea care este procentul celor care poartã numele Sfântului Gheorghe, biruitorul pãgânismului, credem cã ar fi unul dintre cele mai populare nume, în sensul cã o bunã parte a vieţuitorilor pãmântului ar purta acest nume prea frumos.
La anul 303 pleca spre Pãrintele Ceresc Marele Mucenic Gheorghe, care a mãrturisit pe Hristos cu îmbelşugare, jertfind tinereţea sa şi toate onorurile cu care era împodobit de trufia omeneascã ce trece ca umbra. Oraşul Capadocia din Asia Micã avea sã odrãsleascã un crin prea frumos, bogat şi înţelept pe vremea Împãratului roman Diocleţian, fiind mare conducãtor de oaste în garda împãratului. Dar din îndemnul ginerelui sãu Galeriu, pe care Diocleţian l-a luat pãrtaş la domnie, a aprins prigoanã împotriva creştinilor. Istoria creştinismului stã martorã cã, din anul 303 şi pânã la 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfântul Împãrat Constantin a dat pacea creştinilor), Biserica lui Hristos a trecut printr-o cutremurãtoare încercare şi o sângeroasã probã: creştinii au fost siliţi sã aleagã, cu preţul vieţii lor, între zeii pãgâni şi Hristos.
Cunoscând, aşadar, decretul de prigonire împotriva creştinilor, Sfântul Gheorghe de îndatã s-a înfãţişat singur înaintea împãratului Diocleţian şi înaintea întregii curţi împãrãteşti a mãrturisit deschis cã este creştin şi cã înţelege sã slujeascã în oastea împãratului, ca ucenic al lui Hristos. Aceastã mãrturisire publicã a uimit pe toţi cei care l-au auzit şi, îndemnat de Galeriu, Diocleţian a dat poruncã sã fie dus în temniţã şi pus la grozave chinuri pentru a se lepãda de credinţa în Hristos. A trecut prin toate chinurile şi vãmile muceniciei: loviri cu suliþa, bãtãi la tãlpi, lespezi mari de
piatrã peste trup, chinul cu roata plinã de cuie, groapa cu var nestins, încãlţãmintea cu cuie, bãuturã otrãvitã, bãtaia cu vine de bou şi alte felurite cazne. Peste toate acestea Sfântul Gheorghe, întãrit de credinţa şi dragostea de foc pentru Hristos, le-a îndurat cu bãrbãţie, stând tare în credinţã. Uimirea a fost şi mai mare atunci când, Sfântul Gheorghe, în temniţã fiind, atingându-se de un mort, acesta de îndatã a înviat. Chiar însãşi împãrãteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, vãzând acestea, a mãrturisit credinţa ei în Hristos.
Împãratul Diocleţian şi-a dat seama cã lucrurile nu sunt aşa cum a gândit el, pentru cã în cele din urmã a încercat sã-l înduplece pe Sfântul Gheorghe cu onoruri şi cu fãgãduinţe, dar el a ales sã rãmânã pentru totdeauna cu Hristos. În faţa
acestei mãrturisiri hotãrâte şi vãzând cã toate încercãrile lui sunt zadarnice, Diocleţian a dat poruncã sã li se taie capetele şi mucenicului Gheorghe, şi împãrãtesei Alexandra. În drumul spre execuţie, Alexandra împãrãteasa îşi dã sufletul, iar Sfântul Gheorghe, mulţumind lui Dumnezeu, cu bucurie şi-a plecat capul sub sabia cãlãului la 23 aprilie 303, pãzind pânã la capãt credinţa curatã în Iisus, luând cununa cea neveştejitã din mâna lui Hristos, Domnul şi Mântuitorul sãu.
Din prea multele minuni sãvârşite de Sfântul Gheorghe vom aminti doar câteva. Saracinii luând Siria sub stãpânirea lor, în cetatea Ramel, la biserica ziditã în numele Sfântului Gheorghe a venit un saracin vestit însoţit şi au vãzut un preot închinându-se la icoana Mucenicului Purtãtor de biruinţã. Şi a zis însoţitorilor sãi: “Vedeţi voi, pe acest nebun, ce face? Se roagã la o scândurã. Aduceţi-mi un arc şi o sãgeatã sã sãgetez scândura aceea”. Şi îndatã i-au adus un arc
şi a slobozit sãgeata asupra icoanei mucenicului. Sãgeata n-a zburat spre icoanã, ci în sus, şi cãzând din înãlţime, a lovit pe saracinul acela în mânã şi i-a rãnit-o. A chemat pe preot şi l-a întrebat: “Vreau sã ştiu ce putere are scândura aceea, sau icoana cãreia te închini tu?”. Rãspuns-a preotul: “Eu nu mã închin scândurii, ci Dumnezeului meu, Ziditorul tuturor, mã rugam celui închipuit pe scândurã, Sfântului Mucenic Gheorghe, ca sã fie mijlocitor pentru mine cãtre Dumnezeu”. Îndurerat de rana de la mânã, i-a cerut preotului sã-l ajute sã-l vindece Sfântul Gheorghe. Atunci preotul a pus icoana cu Sfântul Gheorghe peste faţa saracinului şi cu untdelemn din candela ce ardea la icoanã i-a uns mâna rãnitã. Îndatã i-a încetat durerea şi s-a tãmãduit mâna.
Vom reaminti, de asemenea, minunea învingerii balaurului care ieşea din lacul de lângã cetatea Beirutului, de lângã Munţii Libanului, care înghiţea oamenii pe care-i prindea din împrejurimi. Locuitorii şi-au dat pe rând copiii sã potoleascã foamea balaurului şi când a venit rândul fiicei împãratului locului, aceasta s-a pregãtit sã fie jertfitã balaurului. Sfântul Gheorghe, vãzând pe acea fecioarã plângând, a întrebat-o de ce stã acolo şi plânge? Iar ea i-a zis lui: “Bunule voinic, degrab fugi de aici cu calul tãu, ca sã nu mori împreunã cu mine atunci când iese balaurul din lacul acesta!”. Iar Sfântul a grãit cãtre dânsa: “Nu te teme, fecioarã, cã în numele Domnului, Dumnezeului celui viu şi adevãrat, te voi izbãvi pe tine de balaur!”. Când s-a apropiat balaurul, Sfântul Gheorghe s-a însemnat cu chipul crucii şi a chemat pe Domnul, zicând: “În numele Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” şi s-a repezit cu suliţa asupra balaurului rãnindu-l în gâtlej, culcându-l la pãmânt, iar calul cãlca balaurul cu picioarele, iar sfântul l-a tãiat bucãţi, izbãvind cetatea de primejdia balaurului.
Numele Sfântului Gheorghe a ajuns, prin minunile sale, şi în pãrţile noastre. Cu dragoste mare s-au numit cu numele sãu oraşe, localitãţi, strãzi, ape (Braţul Sfântul Gheorghe la revãrsarea Dunãrii în Marea Neagrã!), foarte multe biserici au fost închinate Sfântului Gheorghe, iar mulţi bãrbaţi şi femei poartã numele biruitorului Gheorghe. Oştirea românã, multã vreme a fost sub protecţia Sfântului Gheorghe. Este de folos sã reamintim cã steagul Moldovei trimis de Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Mãnãstirea Zografu, din Muntele Athos, are brodat chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul pãgânitãţii.
O bunã dovadã este rugãciunea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt brodatã pe steagul sãu: “O, luptãtorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutãtor şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusã, primeşte de la noi aceastã rugãminte a smeritului tãu rob, a domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţãrii Moldovei. Pãzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugãciunile celor ce te cinstesc pe Tine ca sã Te preamãrim în veci. Amin. Şi aceasta a fãcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale”. Mare Domn al Moldovei şi Împãrat al lumii creştine, cum l-au numit cei care au trãit în vremea lui pãmânteascã, şi-a închinat viaţa şi întreaga lucrare lui Dumnezeu şi sfinţilor Sãi. Iar Sfântul Gheorghe i-a fost tot timpul tare biruitor în luptele sale.
Oare, toate biruinţele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt n-au fost minunile Sfântului Gheorghe? O, Doamne,
îţi mulţumim! Binecuvânteazã cu pace şi bucurie şi ani sãnãtoşi şi plini de biruinţe şi pe toţi cei ce poartã numele Sfântului Gheorghe, mucenicul Tãu, iubitor de credinţă dreaptã!
ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: