Agricultura românescã şi fondurile europene

Agricultura noastrã trage sã moarã. Acesta este crudul adevãr. Ar fi o tâmpenie sã ne ascundem dupã firul de grâu sau dupã ştiuletele de porumb, cât timp ea nici de subzistenţã nu se va mai putea numi în viitorul apropiat. Faceţi un calcul simplu bazat pe terenurile lãsate pârloagã în ultimii ani şi veţi înţelege cã nu bat câmpii! Recuperarea pãmânturilor abuziv confiscate de cãtre comunişti s-a vrut a fi un act de dreptate socialã. Legile manufacturate pentru retrocedare, abuzurile comisiilor de fond funciar şi modul nepotrivit în care s-a procedat în cea mai mare parte a cazurilor au minat bunele intenþii. Sute de mii, dacã nu milioane de procese au sãrãcit împricinaţii, care atunci când s-au trezit proprietari, au constatat cã nu aveau cum şi cu ce sã lucreze pãmântul recuperat. Guvernanţii de dupã 1990, cu mici excepţii, au intuit cã proprietarii de pãmânt, devenind producãtori, ar putea ieşi de sub tutela statului, scãpându-le de sub control. Şi atunci au acţionat pervers, împiedicându-i sã se elibereze prin valorificarea producţiei. Importurile au aruncat în disperare ţãranul şi produsele agricole româneşti. Toþi ştiu câtã lânã se prãpãdeşte prin gospodãriile marilor crescãtori de oi, care şi-au micşorat turmele de la an la an. Şi acesta este numai un aspect.
Subvenţiile au reprezentat paiul de care s-au agãţat disperaţi agricultorii în ultimii ani. Acum s-au sistat şi ele, pe motiv de crizã. Urmarea nu e greu de bãnuit. România a intrat în Uniunea Europeanã şi pe agriculturã i s-au alocat subvenţii de miliarde de euro. Numai cã, destul de repede, s-a constatat incapacitatea sau dezinteresul guvernanţilor noştri de a le accesa. Fãrã a intra în dispute politicianiste, ţin sã amintesc faptul cã avem în persoana lui Dacian Cioloş un comisar european pe probleme de agriculturã. Simpla sa alegere şi numire pe funcţie înseamnã enorm, cãci ar putea ajuta ţara. Problema este dacã guvernanţii noştri de azi doresc aşa ceva.
Nu vreau sã bat apa în piuã la modul demagogic. Rezumând, avem o mare problemã cu agricultura, pe care putem încerca s-o rezolvãm prin fonduri alocate acestui sector de Uniunea Europeanã. Acţionându-se cu cap, am putea demara o adevãratã renaştere a agriculturii româneşti, care în perioada interbelicã hrãnea jumãtate din Europa. Actuala crizã economicã poate fi ţinutã în frâu şi apoi stãpânitã şi închisã în lada de gunoi a istoriei prin investiţii durabile. Expoataţiile agricole pot fi o soluţie şi existã destule exemple de reuşitã şi în ţara noastrã. Polonia, tot o ţarã fostã comunistã, datoritã accesãrii fondurilor europene pentru agriculturã, a resimţit mai puţin criza economicã, sau poate extrem de vag. Modelul polonez, adaptat condiţiilor noastre specifice ar fi, poate, o soluţie. Ce ziceţi, domnilor guvernanţi?…
În zona noastrã am înfiinţat Asociaţia Agricolã ARGEŞUL DE NORD. La sfârşitul lunii viitoare, în 29 mai, vom convoca adunarea de constituire, în cadrul cãreia vom discuta cu cei interesaţi problemele care ne frãmântã, vom cãuta soluţii şi ne vom stabili un plan de acţiune. Dacã vrem sã reuşim în ceea ce ne propunem, trebuie sã fim uniţi, ca sã fim mai puternici şi sã ne ia lumea în seamã. Uniunea Europeanã pune bani la dispoziţia utilizatorilor pãmântului în anumite condiţii precis stabilite. E timpul sã lucrãm serios pentru ele şi sã nu mai aşteptãm mila nu ştiu cui!
Virgil BACIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: