La mulţi ani, oameni buni!

Peste câteva zile ne vom despărţi de anul 2009. Fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, în astfel de momente ne facem un bilanţ. Chiar dacă nu toate speranţele noastre s-au împlinit, din ianuarie trecut şi până în prezent, să privim partea plină a paharului. Cu bune şi deopotrivă cu rele, a fost un an din viaţa noastră, iar reuşitele ca şi eşecurile ne aparţin în mare parte, fie şi numai pornind de la ideea că am fost, suntem şi vom fi oameni liberi pe deciziile noastre. Sigur că parţial am depins şi de condiţii independent de voinţa proprie, care ţin – spre exemplu – şi de crizele cu care s-a confruntat din plin societatea noastră. Însă dacă acum vom trage învăţămintele noastre din toate cele, trăgând linie la final, poate vom constata că am ieşit în câştig.
Şi când fac această afirmaţie, mă gândesc la faptul că am reuşit să rămânem în picioare, că nu ne-am lăsat înfânţi de greutăţi şi că viaţa ne oferă noi şanse de a ne revanşa fie şi faţă de noi înşine în anul care vine. Acum, mai mult decât în alte ocazii, ştim că 2010 va fi un an al altor încercări, de care nu putem trece decât împreună, sprijinindu-ne unul pe altul. Deci, haideţi să ne împăcăm unul cu celălalt acum, în preajma marii sărbători creştine a Naşterii Domnului Iisus Hristos şi a celor care vor urma, să ne dăm mâna şi să ne iertăm dacă ne-am greşit!
Nici mie nu mi-a fost uşor deseori pe parcursul acestui an, dar cu încredere în Dumnezeu şi în oameni, am scos-o la liman. Personal am şi un oarecare motiv de satisfacţie legat de materializarea proiectului acestei publicaţii destinate dumneavoastră, celor din rândurile cărora m-am ridicat şi unde am revenit, pentru că mă mistuia dorul de pământul natal. De aici îmi trag seva puterii de a continua, din pămîntul bunilor şi străbunilor mei. Am încercat şi îmi place să cred că am şi reuşit să vă aduc informaţia care vă dă puterea, aşa cum procedau cu mai bine de o sută şi ceva de ani în urmă înaintaşii noştri Valescu şi Dobrescu-Argeş. Singur n-aş fi reuşit şi tocmai de aceea pledez pentru nevoia de a ţine aproape unii de alţii, ca venele unui copac al dăinuirii noastre. Dragii mei, vă mulţumesc pentru că v-am simţit aproape şi vă asigur că voi rămâne în continuare lângă voi, pentru că numai unirea face puterea. Înainte de a încheia, vă urez să aveţi parte de tot binele pe care îl meritaţi, de sănătate şi belşug în case.
Crăciun şi An Nou Fericit! La Mulţi Ani!
Virgil BACIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: