Răfuială între “Haiducii Muscelului” – Asasinarea “Doctorului” Marinescu, dovedită prin mărturia documentelor

Reportajul intitulat “Doctorul Marinescu asasinat de fraţii Arnăuţoiu”, publicat în aceste pagini, a stârnit mult interes, dar şi multe comentarii surprinzătoare în zona în care au acţionat “Haiducii Muscelului”. După cum am precizat în articolul amintit, faptele ne-au fost relatate de dl. Alexandru Marinescu, fratele celui asasinat, pe care, probabil, unii l-au bănuit de subiectivism. Pentru a confirma faptul că cele relatate se bazează pe declaraţiile asasinilor şi pentru a întări adevărul istoric privind asasinarea “Doctorului”, prezentăm în continuare câteva documente extrase din arhivele Securităţii Piteşti şi ale Tribunalului Militar Bucureşti, referitoare la această mârşăvie.

“Hotărârea noastră era să-l omorâm pe Marinescu Ion!”

În Procesul-Verbal de interogatoriu de la Securitatea Piteşti din data de 11 februarie 1959 se consemnează declaraţia lui Petre Arnăuţoiu care descria în detaliu înfăptuirea oribilei crime: (cităm cu ortografia şi punctuaţia din document, pag. 45): “În dimineaţa zilei de 7 sept. 1952, pen … să transportăm de acolo obiecte şi alimente să ne mutăm în Căldăruşa Nisipi. Ştiam că vor veni şi ei acolo, Marinescu Ion şi Jubleanu C-tin, să-şi ia alimentele şi obiectele lor şi astfel am pus la cale omorârea lui Marinescu Ion şi anume, eu şi Toma Arnăuţoiu să acţionam asupra lui Marinescu Ion, iar Plop Maria să-l imobilizeze, ţinându-l strict sub ameninţarea pistolului automat pe Jubleanu C-tin, ca nu cumva să sară împotriva noastră, deoarece se împrietenise mult cu Marinescu Ion. După circa 3 ore, au sosit la baraca din muntele Dara, Marinescu Ion şi Jubleanu Constantin.
În momentul când au sosit aceştia, eu mă găseam afară din baracă, cu toporul în mână, lucrând ceva la un hambar. De fapt hotărârea noastră era să-l omorâm pe Marinescu Ion cu securea – toporul – pentru că nu putem face uz de armă fiind armată pe munţii dimprejur.
Arnăţoiu Toma şi Plop Maria se găseau în baracă, dar, văzându-i că au sosit cei doi, a ieşit şi Arnăuţoiu Toma, angajând de formă discuţia cu Marinescu Ion dacă s-a răzgândit să rămânem împreună. Aceasta mi-a dat prilejul să-l lovesc de la spate pe Marinescu Ion cu toporul în cap (…) Arnăuţoiu Toma i-a spus lui Jubleanu C-tin să intre în baracă. Nu reţin dacă l-a dezarmat ori l-a îmbrâncit cumva în baracă, dar acolo – adică în baracă – a fost somat de Maria Plop şi ţinut sub ameninţarea pistolului automat să nu facă nicio mişcare. (Cred că Arnăuţoiu Toma l-a dezarmat mai întâi pe Jubleanu C-tin, pentru că ştiu că nu i s-a dat muniţia la armă şi nici la pistol în tot cursul zilei de 7 sept. 1952).
După ce eu i-am aplicat lui Marinescu Ion prima lovitură, acesta şi-a pierdut echilibrul, iar subsemnatul, pentru a-l imobiliza definitiv, m-am aruncat asupra lui. L-am solicitat în ajutor pe Arnăuţoiu Toma, care, în timp ce eu îl ţineam jos pe Marinescu Ion, i-a aplicat şi el o lovitură de topor, m-am ridicat eu şi i-am dat o lovitură tot în cap şi a murit. Eu am mai rămas puţin lângă cadavru, iar Arnăuţoiu Toma a intrat în baracă şi nu ştiu ce discuţii a purtat cu Jubleanu C-tin.
Apoi, au ieşit şi aceştia din baracă, au pus pe Jubleanu C-tin de a săpat o groapă în apropiere unde am îngropat cadavrul lui Marinescu Ion. Din obiecte i-am oprit ceasul, bocancii şi haina pe care le-a luat Jubleanu C-tin. În după-amiaza zilei de 7 sept. 1952, luând cu noi alimentele ce le aveam acolo, totodată raniţa, pistolul şi puşca lui Marinescu (…) am plecat (…)”.
O deshumare care a dovedit asasinatul
Iată, deci că Petre Arnăuţoiu relatează, în detaliu, înfăptuirea oribilei crime, aşa cum şi dl. Al. Marinescu, fratele victimei, a povestit-o în reportajul amintit.
Urmare a declaraţiilor celor trei participanţi la asasinat, Procuratura Militară şi Securitatea Piteşti s-au deplasat în munţi, la locul indicat de fraţii Arnăuţoiu şi l-au deshumat pe Marinescu Ion. În Procesul-Verbal de constatare din 4 iulie 1958, semnat şi ştampilat de Procurorul militar-şef, cpt. Molea Marin şi de Anchetator penal de Securitate, cpt. Diţă Gheorghe, se precizează că la deshumare s-a găsit “în descompunere” cadavrul unui bărbat de statură mijlocie, părul blond-roşcat. “După semnalmentele elementare şi având în vedere şi cele declarate de învinuiţii: ARNĂUŢOIU TOMA, ARNĂUŢOIU PETRE şi PLOP MARIA, în sensul că ele se confirmă privitor la modul cum a fost săvârşit asasinatul, s-a ajuns la concluzia că cadavrul este al teroristului MARINESCU V. ION”.
Din studierea craniului celui omorât, s-au găsit “mai multe spărturi de profunzime cauzate de lovituri cu un corp tare”, fapt ce confirmă declaraţiile învinuiţilor privind modul cum a fost săvârşit asasinatul.

Asasinii – condamnaţi la moarte

În Sentinţa nr. 107 a Tribunalului Militar (Dosar nr. 1220/59), privind pe Arnăuţoiu Toma, rezultă că este judecat pentru infracţiunile prevăzute de art. 207 al. 1 C.P. (rezistenţă anticomunistă) şi art. 464 pct. 1 C.P. (asasinarea lui Marinescu). La pagina 17 din sentinţă se precizează clar condamnarea: “Cu unanimitate de voturi, făcând aplicaţiunea art. 207 al. 1, art. 464 al. 1 C.P., art. 101 C.P., art. 25 pct. 6 C.P., art. 30 din Codul Familiei şi art. 304, C.J.M. condamnă pe: ARNĂUŢOIU TOMA la MOARTE pentru infracţiunea p.p. de art. 207 al. 1 C.P. şi la muncă silnică pe viaţă pentru infracţiunea p.p. de art. 464 al. 1 C.P. Conform art. 101 C.P., va executa pedeapsa cea mai gravă. Se dispune confiscarea totală a averii personale a inculpatului. Dată şi citită în şedinţa publică astăzi, 19 mai 1959, la Bucureşti”.
Partizanii Toma şi Petre Arnăuţoiu au fost executaţi prin împuşcare, la Jilava, în noaptea de 18/19 iulie 1959.
Din păcate, în nicio carte de istorie nu se aminteşte despre asasinarea lui Marinescu. Specialiştii încă mai cercetează documentele Securităţii pentru a scrie adevărata istorie a mişcării de rezistenţă armată anticomunistă din Munţii Carpaţi. Să profităm de cei care mai sunt în viaţă şi care ne mai pot da informaţii reale despre vremurile acelea tulburi. Dl. Al. Marinescu, deţinut politic, membru activ al grupării de partizani “Haiducii Muscelului”, reprezintă încă pentru generaţiile actuale o preţioasă memorie vie a evenimentelor.
Prof. Daniel Dejanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: