Dreptul la speranţă

Mărturisesc de la bun început că sunt unul dintre oamenii care ar trebui să se considere mulţumit pentru faptul că nu priveşte înapoi cu mânie. Şi asta nu deoarece aş fi fost un răsfăţat al sorţii. Tot ceea ce am obţinut este rodul muncii necontenite de când mă ştiu. Aşa am reuşit să asigur familiei mele siguranţa zilei de mâine. Dar sentimentul datoriei împlinite nu este deplin cât timp văd în jurul meu prea mulţi oameni sărăciţi de speranţă. Am căutat să-i ajut cu vorba şi cu fapta pe cât mi-a stat în putinţă, dar încă nu mă pot lăuda că am reuşit. Însă nu renunţ, ştiind că izbânda este cu atât mai preţioasă cu cât se obţine cu mai multă trudă. Am intrat în politică atunci când am conştientizat nevoia de a ieşi din contemplare. La noi, din păcate, totul se mişcă încă prin politică, iar mai binele comun nu poate fi obţinut pe altă cale. Ca om care a reuşit în viaţă prin el însuşi şi ca argeşean căruia nu îi este străin cultul Brătienilor, am aderat la mişcarea liberală. Dacă aş fi un altul, m-aş lăuda că sunt reprezentant al noului val care luptă pentru primenirea clasei politice. N-o fac, ştiind că sunt mulţi alţii ca mine şi în rândurile altor partide, care îşi doresc să atingă obiective comune. Astăzi, mai mult decât altă dată, avem o şansă în plus pe care nu trebuie s-o irosim! Cred că este de înţeles de ce m-am situat fără rezerve de partea lui Crin Antonescu în actuala campanie pentru alegerile prezidenţiale. Am crezut că dumnealui ne oferă tuturor posibilitatea de ane regăsi în valorile bunului simţ tradiţional, de care istoria ultimilor 650 ani ne-a îndepărtat. După primul tur al alegerilor, renunţarea sa la ambiţiile personale pentru realizarea proiectului politic pentru care a candidat, l-a legitimat ca demn urmaş al Brătienilor. Dificultatea alegerii realiste “între două rele” a fost oarecum diminuată de existenţa lui Mircea Geoană care, deşi se afla în tabără adversă, a avut inteligenţa de a veni în întâmpinarea mâinii ce i se întindea. N-am să mă pierd acum în consideraţii filozofice vizavi de doctrine politice. Dar am să subliniez faptul că două partide şi-au urmat fără şovăire liderii, formând cu Klaus Johannis un triunghi politic care redă României dreptul la speranţă pe model german. Pentru a reuşi, trebuie însă ca în 6 decembrie să votăm Mircea Geoană Preşedinte! Izbânda sa va fi şi a noastră, pentru că nimic nu se poate construi în dezbinarea permanentă din ultimii 5 ani. Personal nu cred în vorbe, însă dau credit unor oameni precum Crin Antonescu şi Mircea Geoană pentru că au dat dovadă de caracter. De aceea închei recomandând tuturor celor ce vor să scape de grija zilei de mâine şi să trăiască într-un climat de normalitate să voteze de Sf. Nicolae pentru Mircea Geoană ca preşedinte al României!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: